Cand trebuie sa abordam recuperarea psihomotorie la persoanele cu T.S.A.?

           

    In procesul global de recuperare a persoanelor cu T.S.A. se disting doua directii majore: recuperarea cognitiv-comportamentala, si recuperarea psihomotorie. Nici una dine cele doua nu se poate substitui celeilalte. Ele trebuie abordate simultan.

       Desi  impresia generala este ca pe masura ce  cresc, copiii cu T.S.A. vor avea, in mod natural,  si achizitii in aceste doua directii, lucrurile nu stau deloc asa. In lipsa stimularii cognitiv- comportamentale si a celei psihomotorii, copiii cu T.S.A. stagneaza sau intra in regres.

In directia recuperarii psihomotorii, deseori ne putem insela asupra starii de fapt a copilului. Si asta fiindca, de obicei, ei alearga, merg, urca scari. Asta duce in eroare adultii, dar nu si pe specialistii care in urma evaluarilor psihomotoriii trebuie sa determine gradul de constientizare a actiunilor sau activitatilor motrice initiate de copil. Nu de putine ori am fost abordat la workshop-uri de catre parinti care au spus ca au venit doar sa vada despre ce e vorba, fiindca copii lor nu au probleme in zona psihomotricitatii. Va pot spune ca dupa 15 min de la inceperea sedintei de terapie erau total schimbati si socati. Nu intelegeau cum copilul lor care alerga (e drept ca fara directie), care se catara in toti copacii, etc. nu reuseau sa ridice in mod constient piciorul pentru a depasi un obstacol. Nu intelegeau cum e posibil sa nu vada popicele si sa le ocoleasca, si alte multe asemenea. In postarea anterioara am incercat sa va explic care e diferenta intre a face miscare si a te recupera prin sport. Recuperarea prin metode sportive adaptate presupune mult mai mult decat o simpla destindere. Presupune disciplinarea actiunilor motrice, intelegerea acestora, dezvoltarea gandirii motrice si a inteligentei motrice, etc.

Mai jos voi prezenta cateva repere din capacitatile motrice pe care ar trebui copiii sa la aiba la varsta prescolara. Mai precizez ca acestea trebuie sa fie executate in mod constient si voluntar, si la cerere. Daca descoperiti ca copilul dumneavoastra cu T.S.A. are unele dificultati vis-a-vis de cele prezentate mai jos, nu intarziati momentul abordarii recuperarii psihomotorii. :)

Capacitatile motorii ale prescolarului la fiecare varsta

3 ani

• alearga incet si se poate opri brusc;
• pedaleaza tricicleta;
• face sarituri mici;
• urca si coboara scari (alternand picioarele);
• arunca mingea cu o mana;
• poate prinde o minge cu ambele maini (intinse);
• isi poate face avant din picioare cand este in leagan.

4 ani

• alearga repejor;
• sare destul de bine de pe diverse lucruri sau dintr-un picior intr-altul;
• poate sari intr-un picior (face un hop inainte pe un picior);
• poarte sa-si tina echilibrul pe un picior mai mult de 5 secunde;
• prinde o minge aruncata de la 5 m; indoaie, ridica si intinde bratele pentru a o prinde;
• sare coarda.

5 ani

• poate sa mearga cu spatele mentinandu-si echilibrul;
• merge merge pe calcaie sau pe varfuri fara a-si pierde echilibrul;
• poate sa isi tina echilibrul pe un picior, alternand cu usurinta picioarele (cu ochii inchisi sau deschisi);
• prinde o minge mai mult cu palmele decat cu bratele;
• sare coarda;
• poate sari (in coborare) mai multe trepte;
• poate invata sa mearga cu rolele;
• poate invata sa mearga cu bicicleta cu 2 roti.

6 ani

• poate arunca si poate prinde cu succes o minge cu ambele palme;
• poate dansa adecvat ritmului melodic;
• poate face salturi;
• poate merge la galop;
• poate inota bine;
• poate pedala o bicicleta in conditii de siguranta.

Aptitudini motorii fine la prescolari

3 ani

• face gramezi/turnuri de 9 sau 10 cuburi;
• se poate dezbraca singur (dar inca are nevoie de ajutor la imbracat);
• se poate hrani singurel cu lingurita (fara cutit sau furculita);
• poate copia un cerc sau o cruce;
• poate dezlega puzzle-uri care au piese mari si putine;
• poate manevra foarfece cu varf bont;
• poate turna lichid dintr-un recipient (cu devarsari);
• poate insirui margele mari pe o ata;
• se poate spala pe dinti (inca avand nevoie de ajutor).

4 ani

• se poate imbraca si dezbraca singur (fara a lega sireturi, sau a inchide fermoare);
• se poate spala pe dinti fara ajutor;
• poate desena cateva forme simple atunci cand ii ceri (fara a-i arata imaginea);
• poate face constructii verticale sua orizontael folosind cuburi;
• poate impacheta un servetel in triunghi sau in dreptunghi.

5 ani

• isi poate lega singur sireturile;
• poate scrie cateva litere sau numere sau isi poate scrie prenumele;
• poate desena un triunghi;
• poate manipula cateva unelte (surubelnita, ciocanel etc.);
• poate face constructii mai complexe din cuburi;
• poate indoi hartia pe diagonala;
• poate insirui margele pe sfoara;
• poate manca cu furculita.

6 ani

• se descurca cu inchiderea nasturilor, a fermoarelor si a altor inchizatori;
• poate taia cu cutitul alimente fragile in bucati mari;
• poate copia cu usurinta forme complexe, litere si numere;
• isi poate scrie intregul nume;
• da cu matura;
• sterge praful;
• isi face patul singur.
• Sursa tabelului : http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/dezvoltare/Abilitatile-motorii-ale-prescolarului-a121.html#3_ani

Repere in recuperarea psihomotorie, cu T3C, a persoanelor cu T.S.A.

"Mens sana in corpore sano" spune dictonul latin.

      Minte sanatoasa, corp sanatos... Stim cu totii asta. Stiind ca "miscarea" face bine, iesi cu persoana cu T.S.A. in parc  sau pe un teren de sport. Il lasi sa alerge de colo colo bucurandu-te ca "se mai misca si el putin". Daca este mai putin afectat, incerci sa-l introduci intr-un grup, sa participe la un joc cu alti copii. Cu toate acestea, el nu reuseste sa tina ritmul... Timpii de raspuns sunt sensibil mai mari decat ai celorlalti participanti la joc, precizia in executarea sarcinilor de joc este la un nivel foarte scazut, si de fiecare data este necesar sa i se reaminteasca care sunt regulile jocului. Majoritatea adultilor inteleg ca asta este maximum ce se poate obtine intr-o activitate motrica, de la o persoana cu T.S.A. Dupa asa o zi, merg acasa cu gandul ca cel mic a facut sport si ca asta inseamna "miscarea" pentru o persoana cu T.S.A.

  Lucrurile, insa, nu stau asa, si nu trebuie sa ramana asa. Situatiile mentionate mai sus au o cauza.

 Toate acestea se intampla din cauza ca mintea nu stie ca are un corp, si nu reuseste sa-l controleze eficient.

      Prin metode sportive adaptate, cum e Terapia 3C, "sportul" sau "miscarea", asa cum ne place sa spunem, poate capata o alta conotatie. Printr-o abordare structurata a procesului de recuperare psihomotorie, copilul (re)dobandeste automatismele de baza, dezvolta gandirea motrica, si construieste un comportament psihomotor autonom si adaptativ. Tot cu ajutorul unui program structurat el poate ajunge sa-si dezvolte si inteligenta motrica, gasind solutii inedite si eficiente situatiilor cotidiene. Largirea campului vizual aduce cu sine capacitatea de a initia si planifica actiuni si activitati motrice in spatii largi. Capacitatea de orientare se imbunatateste semnificativ, iar precizia si timpii de executie cunosc optimizari importante. Increderea in propriul potential psihomotor, si capacitatea de a-l constientiza, sunt alte cateva "efecte" ale aplicarii unui program de recuperare psihomotorie structurat si adaptat nevoilor persoanelor cu T.S.A.

      Am enumerat mai sus doar cateva repere in ceea ce trebuie sa insemne recuprarea psihomotorie a persoanelor cu T.S.A. Este bine sa facem "miscare", dar pentru rezultate ca cele mentionate mai sus e nevoie de abordarea unui program structurat.

Schema corporala - cunoastere si constientizare

                            

             Asa cum am mai amintit, in postarile anterioare, primul lucru pe care l-am sesizat atunci cand am intalnit copiii cu TSA, a fost ca nu sunt constienti de propria corporalitate. Necunoasterea schemei corporale, si implicit neconstientizarea acesteia, situeaza persoana cu TSA in imposibilitatea de a percepe complet contextul in care se alfa. O imagine fragmentata a sinelui nu poate oferi o imagine completa a exteriorului. Persoana cu TSA nu se poate raporta in intregime contextului si nu-l poate raporta pe acesta siesi, asa cum o fac persoanele tipice. La toate workshop-urile mentionez faptul ca persoana cu TSA, nu se poate plictisi, nu poate avea un comportament opozant constient, si nu " poate dar nu vrea". Pentru a face cele mentionate anterior, ar trebuie sa fie constienta de propria corporalitate, sa aiba mecanisme de gandire care sa-i permita planificarea si alegerea  raspunsului adecvat unor situatii. Ar mai trebui, de asemenea, sa fie constienta de prezenta celorlalti si sa poata interpreta corect atitudinile lor.  

           Cunoasterea segmentelor corpului, a anumitor pozitii ale corpului si a potentialului motric al acestora este primul pas in procesul de recuperare.

           Fara o cunoastere totala a scheme corporale, nu putem avea rezultate satisfacatoare in terapiile aplicate. 

           Un nivel optim de  cunoastere si constientizare a schemei corporale, inlesneste si eficientizeaza procesul de recuperare globala. 

           Recuperarea psihomotorie a persoanelor cu TSA trebuie sa inceapa cu procesul de cunoastere-constientizare a propriei scheme corporale si a potentialului motric al acesteia. Fara o imagine completa  a acesteia persoana cu TSA, este incapabila să conceapă un plan motric prin care să coordoneze voluntar și conștient propriul corp, si nu reușeste să înțeleagă și să asimileze sarcinile/cerințele exercițiului . Imaginea fragmentata a sinelui, duce la o percepere fragmentata a contextului si la mecanisme de gandire discontinue.

           Astfel, in sedinta de terapie este recomandata alocarea unui timp pentru (re)cunoasterea-(re)constientizarea propriei scheme corporale.

Viata ca o terapie

      

  La fiecare workshop pe care-l tin, aduc in vedere atat parintilor cat si terapeutilor faptul ca nu toate actiunile pe care copilul cu TSA le intreprinde intra sub incidenta afectiunii pe care o are.   

       In consecinta, e oarecum lipsit de sens sau poate chiar nociv sa-i transformam viata intr-o terapie care se desfasoara ca un perpetuum mobile. Astfel, bucurii pe care orice copil de varsta lui le are, el trebuie sa le perceapa ca pe o terapie. Hipismul, inotul, cantatul la un instrument, adoptarea unui animal de companie nu pot fi luate ca atare de catre copilul cu autism si familia acestuia, fiindca ele TREBUIE sa devina terapii. Chiar si Terapia 3C, metoda prin care se aplica exercitii fizice adaptate am fost nevoit s-o intitulez ca fiind terapie, fiindca tot ce se desfasoara in sfera activitatilor persoanei cu TSA, nu pot fi altceva decat TERAPII. De asemenea, am observat peste tot in tara un fapt nu tocmai la locul lui. 

                Si anume, copilul cu autism NU ARE VOIE SA GRESEASCA. 

     Daca la varstele copilariei noastre, am avut voie sa ne impiedicam, sa cadem, sa spargem o vaza, sau cine stie ce alte nazdravanii am facut fiecare dintre noi, copilul cu autism NU ARE VOIE. Nu, fiindca el daca nu ar fi avut aceasta afectiune ar fi fost copilul perfect, fara zgarieturi, fara nazdravanii de tot felul. Acceptarea de catre parinti a unei astfel de abordari a propriului copil, nu are ca si consecinta decat iesirea din rolul de parinte, cel care construieste, dezvolta si echilibreaza dpddv emotional colpilul, si  transformarea intr-un rol de terapeut exigent. Astfel pe langa multitudinea de terapii pe care copilul cu TSA e obligat sa le accepte in acest fel, se mai alege cu un terapeut omniprezent si cu un parinte...lipsa. Daca doriti sa experimentati fiecare dintre dvs cam cum poate fi viata ca o terapie, va propun un exercitiu de imaginatie. Imaginati-va ca, de azi, bautul cafelei de dimineata sunteti nevoiti sa o vedeti ca pe o terapie cu cafea, privitul tv-ului ca pe o terapie vizuala, mersul la piscina ca pe o terapie prin inot, etc... Si mai mult decat atat, pregatiti-va sa argumentati unei persoane de langa dvs fiecare gest pe care-l faceti. De exemplu, de ce intr-un moment anume ati privit in gol, de ce in alt moment v-ati trecut mana prin par, etc... Sunt convins ca intelegeti punctul meu de vedere si ca de acum o sa constientizati si mai mult ceea ce spun de cativa ani:

   Autismul nu are copii, ci copiii au autism.

Interviu despre T3C, la Radio Constanta-2 Aprilie 2015

Terapia 3C la emisiunea "Asta-i viata" de la Neptun Tv