3C - o alta perspectiva asupra comportamentelor de tip autist

Psihicul nu se poate dezvolta fără starea de conștientă. Și nici nu poate fi afectat in absenta acesteia. Rezulta ca nu poți avea o boala psihică înainte de a avea un psihic functional. Principala caracteristica a copiilor cu autism sever și slab functional este tulburarea de proprioceptie. Asta se traduce prin lipsa conștientei. De aici și concluzia ca analizele psihice ale acestor copii nu au o baza reala. Nu poți analiza ceva ce nu exista. Și nici nu poți interveni medicamentos pentru remedierea a ceva inexistent. E adevărat ca exista, la acești copii, manifestări asemănătoare cu ale celor cu boli psihice, dar ele au un alt factor declanșator și un alt suport de desfășurare. 

Despre Terapia 3C - Interviu in Elita Romaniei

Paul Cojocaru a absolvit facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Ovidius”, Constanţa. Este antrenor de arte marţiale, stilul Qwan Ki Do. Practică această artă marţială de aproape 30 ani, având centura neagră 3 dang. Paul este căsătorit şi are doi băieţi. În autism a ajuns în urmă cu 13 ani, dintr-o pură întâmplare şi din dorinţa de a ajuta. Paul lucrează cu copiii cu TSA, fiind în prezent directorul Festivalului Mondial de Autism şi organizând workshopuri în întreaga lume, prin intermediul cărora prezintă avantajele terapiei 3C.

Despre Paul Constantin Cojocaru am aflat de la Bogdan Breană, deloc întâmplător. De mult timp, îmi doream să îi iau lui Bogdan un interviu legat de proiectul de care se ocupă, şi anume Terapia 3C Focşani.

Mi-a vorbit în schimb despre mentorul său, Paul Cojocaru, descriindu-l ca fiind un om de mare valoare umană, părintele Terapiei 3C în România.

Cunoscându-l pe Bogdan, am fost foarte curioasă să aflu cât mai multe detalii despre Paul Cojocaru şi proiectul 3C. Aşteptările mele însă au fost depăşite. Nu aş fi crezut că există oameni care pot transforma o întâmplare într-un proiect de o asemenea anvergură.

„Înţelepciunea vieţii e simplă: fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine ca înainte.” – N. Iorga

Cum a luat naştere proiectul 3C România, cum s-a apropiat un antrenor de arte marțiale de copiii şi familiile care întâmpină problema autismului sunt doar câteva din aspectele pe care le vom afla în cele ce vor urma.

Acum 13 ani, predam artele marţiale, ca şi disciplină opţională, într-o grădiniţă privată. Acolo, am întâlnit trei copii cu autism pe care niciun alt profesor de opţionale nu-i primea la oră. Mi s-a părut nedrept şi am decis că vor face arte marţiale. Evident că la prima oră n-am reuşit nimic, dar mi-a venit ideea de a-i primi împreună cu părinţii. Am cerut părinţilor să-i ajute să execute mişcările pe care toată clasa le făcea şi aşa a început totul. Între timp lucrurile au evoluat. Ceea ce a fost o simplă oră de sport, la început, a devenit o terapie recunoscută şi premiată pe plan internaţional.

Deficienţele psihomotorii ale persoanelor cu autism se traduc prin incapacitatea de a dispune conştient şi voluntar de propriul potenţial de mişcare. Această incapacitate are drept consecinţă lipsa unor structuri de gândire emoţionale, motrice şi raţionale. Adică, datorită tulburării de propriocepţie şi a celei senzoriale, persoana cu autism nu se poate raporta unui context şi nu-l poate raporta pe acesta la sine.

Terapia 3C are o abordare nouă pentru recuperarea acestor deficienţe, prin aceea că stimulează coordonările construind gândirea motrică şi inteligenţa motrică, pe un suport vizual codat. Rezultatul final al terapiei este dobândirea unui comportament psihomotor autonom şi adaptativ.

Cu alte cuvinte, cu ajutorul acestei terapii, copilul va învăţa să meargă corect, să alerge, să manevreze obiecte, să meargă în echilibru pe o bârnă, să schimbe voluntar direcţia mersului, utilitatea mişcărilor şi valoarea lor practică.

Totodată va deprinde încrederea în sine, dorinţa de a experimenta lucruri, activităţi noi având în final bucuria şi satisfacţia de a reuşi.

Va putea utiliza şi proiecta aceste abilităţi dobândite în viaţa de zi cu zi, devenind astfel psihomotric independent, transformându-se într-un copil parţial asistat sau neasistat. O realizare deosebită pentru un copil cu TSA.

Terapia 3C este este brevetată la OSIM. Momentan este implementată în România și Ucraina, fiind premiată de trei ori la Festivalul Internațional de Autism. Anul acesta va fi introdusă în alte 5 state.

Ce este Autismul şi ANCA WORLD Autism Festival

Autismul este poate una dintre cele mai controversate „probleme” ale secolului, societăţii şi medicinii. Deşi iniţial considerat o boală, autismul este de fapt o tulburare de comportament. Din acest motiv, diagnosticul nu are cum să fie aflat în urma unor investigaţii clinice.

Singurul mod prin care un medic psihiatru în pediatrie pune diagnosticul de autism este prin analizarea comportamentului copilului. De aceea, implicarea părintelui este esenţială, pentru că el trebuie să observe primul dacă apare ceva anormal în dezvoltarea celui mic.

Autismul implică toate palierele de dezvoltare – cognitiv, comportamental, motricitate grosieră, motricitate fină. Practic sunt afectate toate laturile care privesc dezvoltarea normală a unui copil.

ANCA WORLD Autism Festival este un festival mondial conceput pentru persoanele cu această boală. Este pus în scenă chiar de persoane cu autism, fondatorii provenind din Vancouver, Canada.

Acum 7 ani o prietenă a aplicat la acest festival, pentru mine. După ce au văzut ceea ce făceam la acea vreme cu copiii cu autism, m-au premiat cu premiul „Community Mentor”. În cadrul acestui festival sunt premiate persoane cu autism şi specialişti din sfera autismului, de pe tot mapamondul. De asemenea, tot în cadrul acestui festival au loc workshopuri ţinute de persoane cu autism şi specialişti care pot proba cu rezultate, soluţiile pe care le au.

Paul Constantin Cojocaru şi echipa sa au investit timp, suflet şi toată experienţa lor, acumulată de-a lungul vremii ca profesionişti în acest proiect şi în copii. Am aflat că tot ceea ce face Paul, nu face pentru bani.

A adunat în jurul său oameni structuraţi după pasiunea şi altruismul său. Paul Cojocaru spune că dacă se va câştiga financiar din ceea ce face, este bine, dar dacă nu, acest fapt nu îl va opri. Pentru el, cel mai important este să însumeze cât mai multe experienţe pozitive, să aibă cât mai mulţi copii reabilitaţi, care devin independenţi motric.

Chiar dacă e o muncă de-a dreptul colosală, Paul Constantin Cojocaru o îmbrăţişează cu toată dedicarea şi implicarea.

Paul Constantin Cojocaru crede că este important să găseşti plăcere într-un lucru pe care-l poţi face şi pe care să îl dezvolţi ajutându-i pe cei din jur

Într-o societate în care fiecare am devenit cumva egoişti, preferând să stăm captivi în propria lume şi confort, sunt oameni care nu îşi vizualizează viaţa decât existând pentru cei din jurul lor. Un astfel de om este şi Paul Cojocaru, care chiar şi în clipele sale de relaxare a făcut din Terapia 3C un mod de a fi.

Sigur că se bucură, ca orice om, de momentele petrecute cu familia și prietenii. Însă noțiunea de timp liber a cam dispărut demult din viața lui. Este până la urmă un practicant de arte marțiale, pentru care disciplina rămâne principala virtute, chiar și în momentele în care stă ceva mai departe de profesia lui.

Să vezi un copil care nu ştia sub nici o formă că are un corp, că vine într-o zi şi-ţi spune pe nume, apoi ajunge să practice, atât cât poate, un sport, sunt momente care îţi dau energie cât pentru 10 vieţi. La fel, bucuria unui părinte care are din nou un copil funcţional, e o sursă de energie. Cred cu tărie că energia pozitivă vine doar din faptele bune pe care le facem. Aceasta este o sursă de energie care nu are sfârşit. Ceea ce se întâmplă acasă este oaza mea şi rămâne doar pentru mine.

Mentorii săi sunt maeştrii şi cărţile pe care le citeşte. Maestrul fondator al stilului, Pham Xuan Tong şi directorul tehnic al FRQKD, domnul Covaci Ovidiu, sunt modelele sale de viaţă şi mentorii săi în acelaşi timp. Ambii au o influenţă deosebită şi pozitivă în lumea artelor marţiale şi, cu toate acestea, sunt oameni de o modestie la care Paul ne spune că el încă nu reuşeşte să ajungă.

Paul Cojocaru: „Închideţi urechile şi pentru laude şi pentru critici. Primele te pot face să crezi că ai ajuns la capăt de drum, iar celelalte te pot face să renunţi la el”

Cea mai importantă lecţie de viaţă pentru Paul se traduce printr-o maximă asiatică: „Ajută înainte să ţi se ceară ajutorul şi pleacă înainte să ţi se mulţumescă.”

Au fost şi momente dificile, ca în orice parcurs, dar au trecut. Ele m-au maturizat şi m-au forţat să mă perfecţionez. Cred că este foarte important să-ţi găseşti menirea. Să găseşti plăcere într-un lucru pe care-l poţi face şi să dezvolţi acel lucru în aşa fel încât să poţi ajuta şi pe cei din jurul tău. Eşecul ţine, de cele mai multe ori, de incapacitatea, sau refuzul, de a ieşi din starea de confort. Nu cred că există măcar un om care să fi ajuns la un nivel mediu spre înalt fără să facă sacrificii. Şi asta pe termen mediu şi lung.

Pentru mine, România este o stare de a fi, iar a fi Român este ceva care face parte din mine şi din codul meu genetic. Mi-am dorit să ştiu dacă pentru Paul Cojocaru, a fi Român reprezintă o bucurie şi o provocare în acelaşi timp.

În Constanţa am avut şansa de a întâlni copiii cu autism şi de a perfecţiona Terapia 3C. Sunt o fire extrem de încăpăţânată şi nu renunţ decât când efectiv nu mai e nici o ieşire. Din fericire folosesc această încăpăţânare într-un mod pozitiv. Şi tot din fericire, pentru copiii cu autism, am întrezărit foarte multe „ieşiri”. Am arătat lumii întregi că aceşti copii au o şansă. Depinde de noi cum îi ajutăm să o fructifice.  Aş fi putut oriunde în lume, nu doar în Constanţa. Am oferte de a forma terapeuţi în toată lumea. În scurt timp le voi realiza. Este important că sunt român şi că am un „Acasă”.

Cuvânt de încheiere

Am luat destul de multe interviuri în cei peste 12 ani de jurnalism, dar Paul Constantin Cojocaru este cu siguranță unul dintre favoriții mei. A avut capacitatea emoţională şi umană de a transforma o întâmplare într-o terapie revoluţionară, menită să redea şanse, independenţă şi normalitate unor copii pe care mulţi îi uită sau îi pun într-un con de umbră.

Mi-aş dori ca lumea să dea mai mulţi Paul Cojocaru, deoarece aşa aş avea senzaţia şi bucuria de a trăi într-o lume cu şanse reale. Într-o lume mai bună şi a faptelor bune, unde copiii şi oamenii marginalizaţi, dar nu numai, ar avea perspective şi înţelegere din partea societăţii.

Citind şi documentându-mă despre Paul, luându-i acest interviu, am avut cumva senzaţia că trăiesc într-o lume paralelă, o lume în care există persoane care ştiu să ducă bătălii tăcute, care pot schimba o întreagă lume.

În acest caz, Paul Cojocaru a schimbat lumea tăcută de dincolo de autism, a intrat în profunzimea acestei dureroase probleme şi a găsit soluţii. A redat unor copii, părinţilor, medicinii, dar şi societăţii, speranţa că Autismul poate fi învins prin implicare, iubire, dăruire şi atiudine!

Pentru mai multe detalii sau informaţii despre ceea ce înseamnă Terapia 3C, despre progresele sau noutăţile legate de acest proiect, puteţi accesa paginile:

Terapia 3C Sport Autism Consulting

Terapia 3C – Constientizare, Coordonare, Concentrare – Paul Cojocaru

Pagina de Youtube Terapia 3C

DISTRIBUIE

https://elitaromaniei.ro/paul-cojocaru-promotorul-terapiei-3c-dedicata-persoanelor-cu-autism/?amp&fbclid=IwAR3-4dOnFUUwDzbE53t-HrACCb_gQudsGVJFLt5J5m8q6h-2ZEpOm8ApCHY

Depre Terapia 3C, in ziarul Adevarul

                                  



Paul Cojocaru (47 de ani) este părintele terapiei 3C, o metodă de recuperare destinată persoanelor diagnosticate cu autism. Terapia ajută copiii cu o astfel de tulburare să devină conştienţi de propriul corp şi autonomi din punct de vedere psihomotor. Se bazează exclusiv pe exerciţii fizice special concepute.

 O persoană cu o tulburare severă din spectrul autist (TSA) nu poate răspunde unor solicitări banale, să ridice de pe masă cu mâna un pahar, la cerere. Nu este o încăpăţânare, ci, pur şi simplu, un copil cu o astfel de problemă nu conştientizează că are o mână cu care poate face un gest anume. Paul Constantin Cojocaru a înţeles că în cazul unui autist nu există deocamdată şanse de vindecare, dar poate fi recuperat măcar din punct de vedere psihomotor. El trebuie să înveţe că are două mâini, două picioare, pe care le poate folosi în anumite scopuri. Tocmai aceste exerciţii fizice concepute special vin în ajutorul copiilor cu TSA. Totul este ca în acest proces de recuperare să nu se sară etape de învăţare, de asimilare, iar părinţii să aibă răbdare să ducă programul până la final. 

Paul Constantin Cojocaru este profesor de sport la bază şi antrenor de arte marţiale. Lucrează de 11 ani cu copiii cu TSA şi a ajuns să dezvolte această terapie, considerată revoluţionară, dintr-o întâmplare. A ajuns în prezent să fie directorul Festivalului Mondial  de Autism şi să ţină workshopuri în întreaga lume în timpul cărora prezintă avantajele terapiei 3C şi în ce constă acest program de recuperare. 

„Weekend Adevărul“: Cum ai ajuns să lucrezi cu copiii diagnosticaţi cu autism şi mai ales cum ai ajuns să dezvolţi această terapie?  Paul Constantin Cojocaru: În urmă cu 12 ani predam arte marţiale într-o grădiniţă din Constanţa şi acolo am întâlnit trei copii cu autism care nu erau acceptaţi în niciun altfel de program şi m-am gândit să încep şi eu ceva cu ei, să văd ce se poate face în cazul lor. În prima şedinţă nu s-a întâmplat nimic şi apoi mi-a venit ideea că, dacă ar fi poziţionaţi în spatele celorlalţi copii care făceau sport, cei trei ar face cât de cât mişcare, aşa cum puteau ei, imitând ceea ce vedeau în faţa lor. De acolo a pornit totul. Cei trei copii nu erau izolaţi, pur şi simplu nu erau acceptaţi la alte opţionale pentru că nu erau metode de lucru cu ei. La început nu am vrut decât să fac sport cu aceşti copii, să găsesc o metodă astfel încât să poată să fie şi ei integraţi la ora de mişcare. Cinci ani mai târziu, când m-am trezit că trebuie să mă duc să prezint programul, i-am dat şi o denumire: 3C. Am structurat totul şi atunci a devenit şi terapie, până atunci făcusem doar sport pentru autişti. 

 În ce constă această terapie şi cum funcţionează? Ce trebuie să ştie părinţii unor copii cu TSA care ar vrea să intre în program?

 Mai întâi, trebuie să înţelegem cum suntem noi construiţi ca oameni. Prima inteligenţă pe care o avem atunci când venim pe lume este cea afectiv-senzorială, care mai târziu se transformă în inteligenţă emoţională şi imediat cu aceasta, dezvoltăm inteligenţa perceptiv-motrică, adică putem să ne mişcăm mâinile, picioarele şi în felul acesta acumulăm achiziţii pe partea perceptiv-motrică. Pe baza acestora se construieşte raţiunea. Prima dată construieşti partea emoţională, adică ai dragostea mamei, pentru partea perceptiv-motrică ai mişcarea. În momentul în care îţi mişti mâinile şi picioarele, deja creierul începe să înregistreze achiziţiile. Din momentul în care te ridici în picioare, creierul, la fel, începe să înregistreze: distanţă lungă, distanţă scurtă, teren accidentat etc. Deci toate aceste informaţii sunt înregistrate de către creier şi pe baza lor construieşti raţiunea, mai apoi o optimizezi cu procesele educaţionale. În cazul terapiei 3C vorbim de un program de recuperare, nu de vindecare. Noi optimizăm ceea ce ei au ca şi achiziţie, până la o proporţie de 80%-85%, din ceea ce trebuie să aibă la vârsta la care intră în program. 

 Ce înseamnă 3C Care este principala problemă a unei persoane diagnosticate cu tulburări din spectrul autist? 

Principala problemă a persoanelor cu autism este că nu conştientizează propria corporalitate. Tulburarea de percepţie este foarte pronunţată. Dacă tu nu-ţi conştientizezi propria corporalitate, nu poţi dezvolta mecanisme de gândire de niciun fel, nici raţionale şi nici emoţionale. Ei nu conştientizează că au cap, gât. Dacă îi ceri copilului să-şi mişte mâna la dreapta nici nu se pune problema să facă acest lucru, pentru că el nici nu ştie care este mâna. Asta se întâmplă mai ales la copiii cu autism sever şi cu autism funcţional, la ceilalţi, lucrurile funcţionează un pic în alt regim, dar este şi acolo o problemă de percepţie care se regăseşte în probleme comportamentale. Primul pas spre recuperare este conştientizarea şi conştientizând, încerci să te coordonezi şi, cu cât încerci mai mult să te coordonezi, te concentrezi şi automat le câştigi pe toate trei: Conştientizare, Coordonare şi Concentrare. Aceştia sunt cei 3C.

 Haideţi să explicăm ce înseamnă exact această coordonare, conştientizare, concentrare.

 Este vorba despre coordonările  principale: ochi - picior, ochi - mână - picior, de heterolateralitate, de homolateralitate, care trebuie dezvoltate, vă daţi seama. Coordonarea trebuie optimizată într-un fel care să poată aduce persoana cu autism să execute acţiuni şi activităţi motrice (n.r. – mişcări) independente, adică neasistate. Şi mai mult decât atât, adaptative, adică el să se poată raporta contextului. Adică să se ducă singur să-şi ia o cană, dacă are nevoie de ea şi să evite obstacolele care îi stau în cale. Pentru asta este nevoie de un program de optimizare a acestor achiziţii pentru că ele nu vin în mod natural la persoanele cu TSA. Spre exemplu, la evaluarea iniţială, tot ce înseamnă persoană cu autism, indiferent de vârstă, are achiziţii în partea dezvoltării perceptiv-motrice echivalente unui copil cu vârsta sub 1 an şi jumătate. Ei nu au reflex de ocolire, nu văd obstacolul, pericolul, nu au reflex de depăşire a obstacolelor, nu au reflex de echilibru. Toate aceste reflexe apar în mod normal la un copil sănătos până la 1 an şi jumătate. Copilului cu autism, dacă îi dai o sarcină verbală, sigur vei vorbi singur.

 Aceste trei elemente – coordonare, concentrare conştientizare – reprezintă, aşadar, baza în recuperarea unei persoane cu autism... 

Dacă nu ai conştientizarea propriei corporalităţi, nu te poţi raporta contextului şi automat nu-l înţelegi, adică nu ai un mecanism de gândire emoţional. Dezvoltarea emoţională este stopată. Din momentul în care este pus diagnosticul, părinţii nu mai văd în copil copilul, ci văd doar boala. Mama fuge după terapii şi tata fuge după bani şi numai de dezvoltarea lui emoţională nu se mai ocupă. Pe partea perceptiv-motrică, achiziţiile nu mai sunt, pentru că i se cere copilului să stea liniştit, să nu facă gălăgie, să nu fie agitat, să nu facă năzdrăvănii şi automat raţiunea nu are cum să se construiască, pentru că nu are o bază pe care toţi ceilalţi copii o au. Fără mecanisme de gândire, emoţionale şi perceptiv-motrice, nu poţi înţelege ce se întâmplă în jurul tău, nu ai mecanisme de exprimare şi nu poţi să dezvolţi un comportament social adaptativ şi atunci totul se regăseşte în comportamente deviante pe care noi le recunoaştem sub formă de stereotipii sau altfel de comportamente specifice copiilor cu autism. Sunt probleme pe zona de comportament la copiii cu TSA. Nu sunt doi autişti la fel şi trebuie intervenit pe toate ariile de dezvoltare a persoanei, deci nu doar pe emoţional sau pe motric.

 Rezultate în 100% din cazuri 

Pe ce se bazează această terapie? Cum lucrează un terapeut cu un copil autist? 

Foarte simplu, informaţia circulă de la creier la muşchi şi pe cale aferentă de la muşchi la creier. Evident că pe cale aferentă la ei nu se întâmplă nimic. Dacă s-ar întâmpla, noi am vedea şi am identifica o intenţie, o acţiune şi un final. Un scop definit al acţiunii. Ori la ei nu se întâmplă asta. Atunci, lucrând exerciţiile şi stimulând foarte mult calea aferentă, în aşa fel încât să ducem informaţia de la muşchi la creier, creăm un nou neuron cu o nouă informaţie, apoi mai mulţi neuroni cu mai multe informaţii şi în cele din urmă, o nouă structură neuromotorie sau o activăm pe cea afectată. În felul acesta, recuperăm copilul. Totul se bazează pe exerciţii de coordonare, doar exerciţii fizice. Ideea de bază este că el trebuie să câştige foarte mult pe partea de gândire motrică, să dezvolte inteligenţa motrică şi anduranţa psihică. Pe lângă toate acestea, mai trebuie să dezvolte şi abilitatea de a se orienta spaţial şi temporal.

Ce rezultate sunt? Atâtea terapii alternative sunt pe piaţă, încât părinţii copiilor cu un astfel de diagnostic şi-au cam pierdut încrederea şi nu ştiu încotro să meargă, ce să aleagă. 

Rezultate sunt în 100% din cazuri. Nu este nici măcar un copil care să nu cunoască o optimizare a tuturor acestor abilităţi, atâta doar că părinţii câteodată renunţă un pic mai devreme decât sunt indicaţiile mele. În schimb, sunt 100% rezultate pozitive. Nu există măcar un copil pe care să fi fost aplicată terapia şi să nu fi fost rezultate. Nu există terapii pe viaţă în autism, asta vă pot da scris. Nu există o abordare din aceasta pe viaţă, decât dacă abordarea iniţială este una greşită. Copilul cu autism trebuie adus în punctul în care să poată fi integrat. Dacă tu nu lucrezi în zona, în direcţia dezvoltării unui comportament social adaptativ, a unui comportament emoţional adaptativ şi a unui comportament psihomotor adaptativ înseamnă că nu mergi într-o direcţie bună. Odată ce şi-a însuşit anumite elemente, el trebuie integrat. Pe partea psihomotorie, el va optimiza constant achiziţiile făcute dacă tu lucrezi în direcţia bună şi va reuşi să fie integrat.

Perioadă de recuperare între trei luni şi patru ani Spuneţi că 3C nu este o terapie pe viaţă, dar puteţi aprecia cât trebuie lucrat cu un copil autist până la primele rezultate? Programul durează în funcţie de categoriile de autism. Avem, din punct de vedere psihomotor, patru categorii de deficienţe ale persoanelor cu autism: severe, slab funcţionale, funcţionale şi înalt funcţionale. Pentru cei severi, dacă sunt şi comorbidităţi şi dacă s-a intervenit şi cu medicaţie într-un mod abuziv, terapia poate dura până aproape de trei ani şi jumătate-patru maximum. Pentru cei care sunt înalt funcţionali, spre exemplu, şi pentru cei funcţionali, lucrez acum la un program de optimizare a procesului de recuperare şi vreau să reduc perioada de recuperare la jumătate. Dacă până acum, la o persoană cu autism înalt funcţional perioada de recuperare era de şase luni, acum în mod clar o să fie de trei luni.

 De la ce vârstă poate începe terapia un copil cu autism? 

Din momentul în care este pus diagnosticul, copilul trebuie să intre într-un program de optimizare a tuturor achiziţiilor pe partea receptiv-motrică. La copiii de până în 3 ani şi jumătate nu se face evaluare, pentru că, până la acea vârstă, el achiziţionează tot ce înseamnă bagaj psihomotor de bază, adică tot ce înseamnă achiziţiile de bază de care am pomenit mai devreme şi atunci nu-i faci evaluare, pe el îl bagi direct în program şi va sta până la 3 ani şi jumătate în program, tocmai ca să ne asigurăm că are toate achiziţiile corespunzătoare când atinge vârsta de 3 ani şi jumătate.

 În terapia poate intra şi un adult? 

Da, numai că la ei, lucrurile merg un pic mai greuţ, ca să zic aşa. Se începe puţin mai greu, mai ales dacă nu au lucrat pe partea asta, în schimb rezultatele sunt spectaculoase în momentul în care apar. Am astfel de copii instituţionalizaţi în program care au venit cu retard sever, cu deficienţe psihomotorii severe şi care acum sunt aprope de ieşirea din terapie. Se apropie de trei ani de terapie şi, credeţi-mă, au evoluat într-un fel în care nu-ţi vine să crezi.

 Un copil cu autism care termină acest program 3C îşi poate face igiena singur? Capătă mai multă independenţă? Care este finalitatea? La ce să se aştepte părinţii? 

El poate face toate aceste lucruri, dacă a fost instruit pe partea de autoservire prin terapii comportamentale. Pe parte psihomotorie, în momentul în care iese din programul de recuperare 3C, poate aborda un sport individual, de exemplu. Despre asta este vorba, pentru că sportul de grup nu este indicat pentru persoanele cu autism.

Unde greşesc părinţii sau terapeuţii copiilor cu TSA? 

În general, programul de recuperare poate începe un pic greşit. Începe cu partea raţională în loc să înceapă cu partea emoţională. Adică ei construiesc raţiunea fără să aibă o bază pentru asta şi atunci lucrurile se opresc, nu mai evoluează. Pur şi simplu, sar mai multe etape, nu au bază pe care să construiască toată această recuperare şi ajung la un moment la care ei spun că potenţialul maxim al persoanei cu autism a fost atins, ceea ce este total greşit. Creierul omului poate suferi modificări pe toată perioada vieţii, nu o spun eu, ci specialiştii în neogeneză. Modificări în sensul de optimizare. Atunci, tu, specialist, nu ai cum să vii să spui că o persoană şi-a atins potenţialul, poate ţi-ai atins tu potenţialul ca specialist, dar persoana respectivă pe care o ai în terapie cu siguranţă poate fi ridicată puţin mai sus.

Aveţi un sfat pentru părinţii care sunt la debut în procesul de recuperare a copiilor cu autism? 

Să nu dea medicaţie aiurea copilului. Să facă un consult neurobiologic pentru copil. Am înţeles că în ţară nu se face aşa ceva, doar afară. Acest tip de consult indică zona inflamată a creierului. Şi al treilea sfat: să nu plătească nimic din ceea ce nu are rezultate în programul de dezvoltare al copiilor lor. Adică să nu accepte să dea bani şi să primească doar explicaţii. Dacă ai un proces de dezvoltare şi de recuperare, trebuie să ai rezultate. Dacă nu ai rezultate, explicaţiile nu justifică lipsa lor. 

Există şi şarlatani în domeniul acesta? Din păcate, să ştiţi că există şi nu sunt puţini. Este foarte mult dus totul spre business. Uitaţi-vă la asociaţiile de autism care nu mai lucrează în folosul copiilor. Totul devine o afacere şi nu mai urmărim neapărat evoluţia copilului, ci obţinerea unor fonduri, şi nu e ok aşa.

https://adevarul.ro/locale/ploiesti/interviu-paul-cojocaru-parintele-terapiei-3c-tulburari-spectrul-autist-parintii-nu-mai-vad-copilul-vad-doar-boala-1_5cb0b084445219c57e7066d9/index.html?fbclid=IwAR3rB2rl4iNDxW0wrjAAaXPfDL8UWmzdgP7fD0Nvv9OoSuwyGDKdr9M5hHQ

Le programme d'optimisation neuro-motrice 3C pour les autiste

Le programme d'optimisation neuro-motrice 3C a une nouvelle approche, non pas du point de vue des exercices utilisés, mais des principes utilisés pour atteindre l'objectif final, en l'occurrence l'autonomie psychomotrice acquise comme résultat du développement des pensées motrices.

1. Développement de la conscience du propre potentiel psychomoteur (par la réduction du déficit proprioceptif

, développement et éducation des processus de pensées motrices)

2. Structuration des processus de pensée motrice (développement de la pensée motrice adaptative et de l'intelligence motrice qui est adaptative par nature)

3. Optimisation des capacités de planification motrice

4. Optimisation du degré de confiance en soi (comme conséquence de la conscience du potentiel psychomoteur, et de l'optimisation constante de disposer de celles-ci de manière autonome )

5. Élargissement de l'aire d'autonomie motrice

Le développement psychomoteur est un élément très important du développement global, dans l'absence duquel, ce dernier ne peu pas être complet. Très connu est le fait que un déficit psychomoteur a comme effet, très souvent, un déficit émotionnel prononcé et un coefficient faible de la capacité d'intégration sociale. A l'âge de l'enfance, où le jeu et le mouvement sont les plus importants "instruments" d'interaction et socialisation, un déficit psychomoteur peut causer beaucoup de frustration. A travers le jeu et l'interaction par le jeu, l'enfant acquiert, structure et développe "les informations" sensorimotrices, développe la pensée motrice, la capacité de planification motrice, la discipline motrice et l'intelligence motrice. Dans l'absence d'un bon développement de ces acquis, l'enfant ne réussira pas à se rapprocher du contexte d'un jeu et ne comprendra pas les règles de celui-ci .

Pour l'enfant souffrant d'un trouble du spectre autistique "l'élément social" doit être approché (sauf les exceptions des cas très sévères où l'agressivité et l'auto agressivité sont présentes), depuis le premier pas du procès de récupération avec le programme 3C. Même si, au début, tout peut paraître un grand désordre et une manque de sens, à partir du moment où les enfants commencent à travailler, les choses changent radicalement. Les enfants et leurs parents verront leurs collègues de groupe faisant les mêmes exercices. Ils apprenderons à attendre leur tour pour effectuer un exercice (discipline, intelligence motrice) et ils réaliseront, petit à petit, l'appartenance au groupe. Toutes ces caractéristiques se retrouveront dans la vie sociale quotidienne de chaque enfant autiste, et eux, après l'approche du programme 3C, seront capables d'une intégration sociale beaucoup plus efficace.

3C Therapy - Romanian Neuro-Psychomotor Optimizing Program - Autism

The 3C neuro motoric optimization program has a new approach not for the exercises used but due to the principles governing these exercises in order to reach the desired objective, namely psychomotor autonomy as a result of motoric thinking development.

1. Rising the self-awareness level of one’s psychomotor potential (by reducing the deficit of self-awareness, the development, the structuring and the training of the motoric thinking processes).
2. The structuring of motoric thinking processes (the development of adaptive motoric thinking and of the motoric intelligence – being adaptive by definition).
3. The optimization of motoric planification capacity.
4. The optimization of self confidence as a consequence of the awareness of one’s psychomotor potential and the voluntary use of this potential.
5. Enhancing the motoric autonomy.

The psychomotor development is a paramount component of overall development that cannot be complete in its absence. It is a known fact that a psychomotor deficit often causes an accentuate emotional deficit and a low level of social integration. Upon childhood when play and movement are the most important instruments of interaction and socializing, a psychomotor deficit can cause a lot of frustration. By playing a child gathers, systematizes and develops sensor-motoric information, developing motoric thinking, the capacity of motoric thinking, discipline and intelligence. Without the good development of these, the child will not be able to relate to the game and will not be able to understand its rules.  

In regard to a child with autism (excepting the severe cases where there is aggressivity and self-aggressivity) the “social component” must be approached from the start of the 3C optimization process. Even though initially everything seams a big disorder and a nonsense, form the moment they start doing the work things change radically. The kids and their parents will see the other colleagues doing the same exercises. They will learn to wait their turn in order to perform the exercise (discipline and motoric intelligence) and will gradually achieve the group affiliation. All of these will be a part of the day to day life of the autistic child and after the 3C program they will have a more integrated social life   

Programul de optimizare neuro-motorie 3C – autism - repere

Programul de optimizare neuro-motorie 3C are o abordare noua, nu atat prin prisma exercitiilor folosite ci a principiilor dupa care acestea sunt folosite petru atingerea obiectivului final, si anume autonomia psihomotorie dobandita ca rezultat al dezvoltarii gandirii motrice.

1.Dezvoltarea gradului de constientizare a propriului potential psihomotor (prin reducerea deficitului proprioceptiv, dezvoltarea si educarea proceselor de gandire motrica).

2.Structurarea proceselor de gandire motrica (dezv gandirii mortice adaptative si a inteligentei mortice (aceasta este adaptativa prin definitie))

3.Optimizarea capacitatii de planificare motrica

4.Optimizarea gradului de incredere in sine (consecinta a constientizarii propriului potential psihomotor si a optimizarii constant de a dispune de acesta in mod voluntar)

5.Largirea ariei de autonomie motrica.

Dezvoltarea psihomotorie este o componenta foarte importanta a dezvoltarii globale fara de care, aceasta din urma, nu poate fi completa. Este cunoscut faptul ca un deficit psihomotor are ca efect, foarte adesea, un deficit emotional pronuntat si un coeficient scazut al capacitatii de integrare sociala. La varsta copilariei, acolo unde jocul si miscarea sunt cele mai importante “instrumente” de interactiune si socializare, un deficit psihomotor poate cauza foarte multe frustrari. Prin joc si prin interactiunea prin joc, copilul achizitioneaza, structureaza si dezvolta “informatiile” senzorio-motorii, dezvolta gandirea motrica, capacitatea de planificare motrica, disciplina motrica si inteligenta motrica. Fara o buna dezvoltare a acestora coplilul nu va reusi sa se raporteze contexului unui joc si nu va intelege regulile acestuia. 

La copilul cu autism “componenta de socializare” trebuie abordata (cu exceptia cazurilor severe unde este prezenta agresivitatea si auto-agresivitatea) inca din faza initiala a procesului de recuperare cu programul 3C. Desi in faza initiala, totul poate parea o mare dezordine si un non-sens, din momentul in care copiii incep sa lucreze lucrurile se schimba radical. Copiii si parintii vor vedea pe colegii de grupa facand aceleasi exercitii. Vor invata sa-si astepte randul pentru a efectua un exercitiu (disciplina, inteligenta motrica) si vor realiza, treptat, apartenenta la grup. Toate acestea se vor regasi in viata sociala cotidiana a fiecarui copil cu autism, iar ei, in urma abordarii  programului 3C, vor reusi o integrare sociala mult mai eficienta.