Nu de putine ori, in timpul sedintelor de terapie, parintii sau terapeutii care insotesc copiii se gasesc in dificultatea de a intelege cheia logica a unui exercitiu, de cele mai multe ori simplu.
In aceste conditii apare intrebarea, aparent, logica:
Daca noi nu reusim sa intelegem, cum putem avea pretentia ca o persoana cu TSA sa efectueze aceste miscari?
Am spus ca intrebarea este aparent logica, si asa pare, daca privim problema doar din punctul de vedere al unei persoane tipice. Dar daca privim putin din perspectiva unei persoane cu autism, care este grav afectata pe aria psihomotorie, lucrurile se schimba radical.
Este evident ca, in prima faza, persoana cu autism nu pricepe nimic din ceea ce se intampla in sedinta de terapie, indiferent daca este vorba de lucru la masa, sau pe traseu. Si asta este din cauza ca nu-si percep propiul corp, nu au o imagine completa a acestuia, si in consecinta nu pot avea o imagine completa a ceea ce-i inconjoara. Tot pe cale de consecinta putem constata si lipsa capacitatii de a planifica o actiune sau o activitate motrica.
Si atunci, ce-i de facut? Cum putem aduce o astfel de persoana in stadiul in care sa asimileze o sarcina motrica a unui exercitiu de o complexitate moderata?
Stim foarte bine ca informatia circula pe doua ca: aferenta (de la creier la muschi) si eferenta (de la muschi(efector) la creier).
Este evident ca pe calea aferenta lucrurile nu se intampla in nici un fel. Si atunci ne ramane sa ducem informatia pe cealalta cale, adica, de la muschi la creier. Astfel, persoana cu autism va fi pusa in situatia de a executa miscari, si gesturi motrice simple, in diferite contexte ale exercitiilor.
In prima faza ea va constientiza ca-si misca mana, si mai apoi va intelege utilitatea gestului efectuat. In urmatoarea faza va incerca sa-l execute in contexte cotidiene ( de ex. intinderea bratului in fata pentru a apuca un pahar, sau pentru a pune un obiect intr-un loc situat in fata sa, etc.) Aceasta faza va fi insotita si de aparitia dorintei de a efectua voluntar si nepromptata exercitiile fara complexitate crescuta. Cand ajungem in acest punct putem spune ca am parcurs prima faza a recuperarii.
Urmatoarea faza este cea a construirii gandirii motrice, si a inteligentei motrice. este faza in care optimizam ideomotricitatea si abilitatile de orientare spatio-temporala.
Dar despre astea puteti afla la cursurile pentru terapeuti, sau in viitoarea carte despre T3C, atunci cand voi gasi ragaz sa o scriu. :)
