Tot mai mult, in ultima vreme, sunt intrebat despre directia in care parintii trebuie sa mearga imediat dupa ce primesc diagnosticul copilului. Stim cu totii ca diagnosticele, chiar daca unele fortate, sunt puse in jurul varstei de doi ani.
Dupa ce primesc diagnosticul, parintii sunt aruncati intr-un neant din care numai sansa poate sa-i scoata. Desi intentionam sa public aceste randuri doar in cartea la care lucrez, la insistentele parintilor si a terapeutilor 3C, cu speranta ca voi ajuta multi copii, voi face publica viziunea mea, despre primii pasi pe care ar trebui sa-i faca parintii.
Sper sa nu supar foarte multa lume, nu ca ar conta foarte mult asta. :)
1. Primul aspect care trebuie evaluat dupa diagnostic este DEFICITUL SENZORIAL.
2. Al doilea aspect care trebuie evaluat este DEFICITUL PSIHOMOTOR
3. Al treilea este DEFICITUL EMOTIONAL
Este cat se poate de evident care sunt prioritatile in abordarea terapiilor pana la varsta de 3,6 - 4 ani. In jurul aceste varste, daca copilul a recuperat destul de mult pe cele trei arii, ar trebui facuta o evaluare a cognitivului (gandirea rationala) si acolo unde este cazul trebuie intervanit cu ABA, dar nu mai mult de 1-2 ani. Evident ca procesul de recuperare, dupa ABA ar trebui sa fie continuat cu TEORIA MINTII (aici recomand consultarea unor specialisti din afara).
Dupa parerea mea, o astfel de abordare ar optimiza semnificativ sansele de integrare a persoanelor cu autism.
Multumesc.
