Structurarea procesului de recuperare psihomotorie la persoanele cu T.S.A. - Deprinderile motrice

         Pentru obtinerea unor rezultate pe termen lung, procesul de recuperare psihomotorie, al persoanelor cu T.S.A, trebuie sa aiba un  parcurs structurat. Construirea gandirii motrice si dezvoltarea inteligentei motrice ca urmare a procesului de rescriere, sau optimizare, a coordonarilor de baza , vor avea ca si rezultat dobandirea unui comportament psihomotor autonom si, in foarte mare masura, adaptativ. Procesul de invatare al deprinderilor motrice cunoaste, la persoanele cu T.S.A, un parcurs oarecum similar cu cel al persoanelor tipice. Particularitatea consta in faptul ca, la persoanlele cu T.S.A, procesul de invatare incepe cu optimizarea capacitatii de cunoastere si constientizare a propriei corporalitati. Cu ajutorul exercitiilor din gimnastica de baza, si a celor de coordonare din Terapia 3C, persoana cu T.S.A. va optimiza aspecte importante din tabloul global al autonomiei de miscare. 

     Urmarea unui proces de recuperare nestructurat, in directia psihomotorie, poate aduce rezultate in directia ameliorarii deficientelor de coordonare si constientizare, dar nu vor structura si orienta corect gandirea motrica, si nu vor avea ca si rezultat dobandirea unei autonomii de miscare eficienta.

In cartea "Psihologia si activitatile motrice", Isabela Lozinca si Vasile Marcu puncteaza cateva din etapele ce trebuiesc parcurse in invatarea deprinderilor motrice.

   "Deprinderile motrice în progresul realizat din cadrul învăţării, parcurg anumite etape caracteristice. Se pot distinge:

1.    Etape fiziologice:

·     Etapa mişcărilor inutile şi a lipsei de coordonare, datorită iradierii largi a proceselor nervoase pe cortex

·    Etapa mişcărilor încordate, realizându-se o anumită diferenţiere în sistemul nervos

· Etapa execuţiei corecte, pe scoarţă producându-se concentrarea proceselor nervoase

·   Etapa însuşirii detaliate a mişcării, a formării stereotipului dinamic pe baza sistematizării proceselor de excitaţie şi inhibiţie. Apare posibilitatea conducerii deprinderii pe baza celui de-al doilea sistem de semnalizare.

2.   Etapele psihologice:

·  Etapa însuşirii preliminare, când se formează reprezentarea actului

motric

· Etapa însuşirii precizate, prin legarea şi unificarea acţiunilor parţiale

· Etapa consolidării şi perfecţionării deprinderilor, pe baza diferenţierii fine a proceselor cerebrale, a precizării relaţiilor lor

          Se descriu şi alte etape psihologice ale formării deprinderilor motrice:

·          Etapa cognitivă, de familiarizare cu sarcina

·   Etapa de organizare, când pe baza feed-back-ului deprinderea devine stabilă

·          Etapa perfecţionării şi a automatizării."