Fiindca timpul imi permite din ce in ce mai putin sa pot explica "live" parintilor, si celor interesati de problematica autismului, care este viziunea mea, o fac prin intermediul acestor foarte scurte postari, care, sper, sa lamureasca, cat de cat, lucrurile.
"Deficitul psihomotor, in autism, poate fi definit ca fiind: incapacitatea unei persoane de a dispune in mod constient si voluntar, de propriul potential psiho-fizic."
Aceasta este definitia pe care, deocamdata, o pot da deficientelor neuro-psihomotorii ale persoanelor cu autism. Sa dezvoltam putin.
"CONSTIENT SI VOLUNTAR"
Ordinea nu este una aleatorie ci este, din start, o trimitere intentionata si directionata catre principala deficienta a persoanelor cu autism (in viziunea mea), si in mod special a celor care au o functionalitate slaba, sau severa, din acest punct de vedere (psihomotor).
Identificarea initiala, corecta, a deficientei majore, orienteaza eficient, din start, abordarea procesului global de dezvoltare. Tulburarea de proprioceptie indica o dezvoltare necorespunzatoare a componentelor emotionale si perceptiv-motrice.
Sa facem o scurta demonstratie.
Mai jos, voi desena un cerc pe care il voi nota cu litera R(atiune)
Ratiunea, fara o anumita baza, nu poate exista. De aceea vom incerca sa construim fundamentele sale.
Prima inteligenta pe care omul o dezvolta, dupa nastere, este cea afectiv-senzoriala, care mai apoi evolueaza sub ceea ce noi denumim generic "emotie".
Asa cum putem observa, ansamblul este instabil. De aceea vom adauga urmatoarea componenta: miscarea.
Vom deduce ca echilibrul si dezvoltarea corespunzatoare a "rationalului" se poate realiza doar daca cele doua componente de baza, inteligenta emotionala si cea perceptiv-motrica, sunt dezvoltate corespunzator. Imaginati-va ca o dezvoltare corespunzatoare, constanta si continua, a elementelor de baza (P-M si E) pot sustine o dezvoltare asemanatoare a rationalului.
Daca una din cele doua componente de baza, nu este dezvoltata corespunzator, celelalte doua au de suferit, iar ansamblul sufera dezechilibre majore. Sa facem un mic exercitiu demonstrativ:
Daca dezvoltarea perceptiv-motrica este una deficitara, iar cea emotionala este (sa presupunem) corespunzatoare, ratiunea (cea care da comportamentul) nu este dezvoltata corespunzator, sau cunoaste dezechilibre. Nu dezvolt mai mult, aici. :)
Stim ca emisfera cerebrala dreapta este raspunzatoare de tot ceea ce tine de "emotii", dar trebuie sa mai amintim faptul ca tot ea este raspunzatoare de procesul de "achizitionare" si procesare a imaginilor. Stiind aceasta si stiind si faptul ca persoanele cu autism sunt "structurate preponderent vizual", lucrurile capata sens.
Sa dezvoltam putin si sa intelegem ce inseamna "structurate preponderent vizual".
Stim ca oamenii "achizitioneaza" si proceseaza informatiile pe un cumul de "canale" si in mai multe moduri. Toate aceste capacitati tin de cat de mult, si in ce directie persoana respectiva este dotata genetic sau dezvoltata ca urmare a unui proces educational.
Specific persoanelor cu deficiente, pe o anumita arie(motorie, senzoriala, emotionala, etc), este sa compenseze deficienta, intensificand si dezvoltand, mai mult, actiuni in zonele neafectate. Este cunoscut, de exemplu, faptul ca persoanele cu deficiente de vedere pronuntate, dezvolta foarte mult alte simturi.
Particularitatea persoanei cu autism este tulburarea, accentuata in unele cazuri, de proprioceptie. Acest fapt afecteaza toate mecanismele de "gandire" ale acestora. Neavand o relatie functionala cu propriul corp, nu-l pot raporta pe acesta, corect, contextului. De asemenea, este evident ca nici raportarea contextului la propria persoana nu este posibila, sau este una deficitara.
Cu toate acestea, persoana cu autism, vede tot. Nu are capacitatea de a structura informatia vizuala achizitionata, si nu are modalitati eficiente de exprimare (gestual, afectiv, motric, etc). Toata aceasta stare de fapt dau "nelinistea" persoanei cu autism. Iar aceasta "neliniste" se traduce adeseori in dezvoltarea unor comportamente neconforme contextului in care se afla, la un moment dat, persoana respectiva.
Trebuie sa mentionam faptul ca "starea de neliniste" a unei persoane cu autism nu este identica cu "frustrarea" unei persoane tipice. Diferenta este una majora, si confuzia asemenea.
Daca la o persoana tipica putem vorbi despre "frustrare", putem argumenta facand referire a faptul ca aceasta are mecanisme de gandire prin care sa inteleaga contextul, are dezvoltare emotionala si o educatie comportamentala care-i permit sa dezvolte voluntar si asumat comportamentul frustrat.
"Nelinistea" sau "frustrarea" persoanei cu autism poate veni din faptul ca aceasta nu are structurate si dezvoltate componentele emotionale, perceptiv-motrice, rationale, toate acestea imipiedicand o raportare eficienta la context. Neavand "mecanisme" eficiente de exprimare, tot ceea ce reusim sa observam sunt comportamente pe care, in necunostinta de cauza, le putem "traduce" ca fiind neliniste sau frustrare.
Putem concluziona faptul ca "structurarea vizuala" a persoanei cu TSA, face referire la faptul ca achizitionarea informatiilor este una preponderent vizuala (bazata pe observatie), dar ca nu exista capacitatea de structurare a acestora, acolo unde nu exista o cheie logica (rationala) a derularii imaginilor din campul vizual.
Aceasta caracteristica o intalnim la majoritatea persoanelor cu autism si ea se traduce prin ceea ce, deseori, specialistii eticheteaza ca fiind "gandire in imagini". Trebuie sa mentionam faptul ca functie de cat de grava este afectiunea, aceasta "gandire" este functionala, sau nu.
Dupa ce am inteles aceste lucruri, putem deduce faptul ca o testare initiala a persoanei cu autism (indiferent de aria de activitate) trebuie sa fie conceputa tinand cont de aceasta particularitate.
Sunt de parere ca nu este corect si relevant sa evaluezi un artist vizual intr-o "cheie" care sa puna accent pe ratiune si calcule matematice.
Avand tot acest "tablou" putem concepe un parcurs evolutiv bazat pe capacitatile persoanei cu TSA si orientat spre nevoile reale ale acesteia.
O sa aveti surpriza unui parcurs evolutiv lipsit de incarcatura psihica negativa, si in care este evitata la maxim extenuarea psiho-fizica si intelectuala a tuturor celor implicati (copil, parinte, terapeuti).
Multumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu