Tot mai des, in ultima vreme, este identificata o noua "mare problema" in randul copiilor cu autism si nu numai. Specialisti, parinti, adulti cu opinii acuzatoare, etc, ies in spatiul public si infiereaza tot ce tine de lumea virtuala. "Pe vremea mea se citeau carti" si alte asemenea afirmatii au devenit o obisnuinta in exprimare pentru majoritatea persoanelor de varsta mijlocie. Desigur "generatia tanara" este de o cu totul alta parere. Va propun sa analizam, pe scurt, dintr-o alta perspectiva aceasta problema.
Fiind un blog pentru autism, o sa fac referire la aceasta zona, in primul rand.
Stim ca persoanele cu autism sunt structurate cu o gandire bazata pe achizitiile vizuale (gandesc in imagini). Asta inseamna ca pentru a avea o achizitionare corespunzatoare a informatiei, aceste persoane au nevoie ca in campul lor vizual lucrurile sa se intample cu o logica anume, sa aiba un sens. Cum in viata cotidiana, inafara de terapii, lucrurile in "filmul vizual" nu prea au logica daca nu ai si sprijinul rationalului, apare ca fiind firesc interesul si inclinatia persoanelor cu autism catre "virtual". Tot ce este in campul virtual (jocuri, filme, desene, etc) are o cheie logica "vizuala" pe care persoana cu autism o intelege si o asimileaza. Rezulta ca o abordare controlata a acestei "lumi" este benefica si indicata in procesul de recuperarea a acestor persoane. Astfel persoana cu autism va reusi sa dezvolte o gandire rationala care, daca este bine orientata de catre terapeut si parinte, va facilita integrarea acestuia in societate. Tot ce este in campul virtual dezvolta gandirea si creste capacitatea de concentrare. Desigur, excesele sunt contraindicate.
Autismul virtual
Din punctul meu de vedere aceasta abordare este una care denota o slaba intelegere, din partea specialistului, a autismului. Autismul poate fi provocat de orice, dar in nici un caz de privitul la televizor, sau calculator. Desigur, din acestea doua pot aparea multe probleme emotionale sau psihice. Persoana in cauza poate deveni introvertita, rupta de realitate, hipersensibila, agresiva si auto-agresiva, daca se exagereaza, dar nu autista. Daca ne referim la autism ca la o tulburare de proprioceptie si la lipsa unor mecanisme de gandire rationale, ne dam seama ca termenul de "autism virtual" nu exista si nu poate exista.
Pentru copiii tipici, cred ca nu este atat de nociv faptul ca ei reusesc sa asimileze o mai mare cantitate de informatie din virtual decat din carti, asa cum o faceam noi. Fiecare generatie are o alta structura si alte mecanisme de functionare, daca pot spune asa. Bunicii nostri nu citeau, ca nu aveau ce. Parintii nostri nu se uitau la televizor si nu stiau limbi straine. Generatia mea a aflat ce-i internetul dupa varsta de 25 ani, si atunci cu un 286 sau un 486 (cunoscatorii stiu la ce ma refer). :) este firesc ca aceasta generatie sa aiba alte "instrumente" si astept cu nerabdare sa vad cu ce va veni nou generatia nepotilor nostri, si cea a stranepotilor nostri (daca voi fi atat de norocos).
Concluziile sunt doua:
1. Pentru persoanele cu autism, este indicata o activitate "virtuala" controlata si bine orientata, in directia achizitionarii unor informatii cu suport rational si emotional.
2. Sa lasam fiecarei generatii bucuria de a achizitiona informatii, si de a se exprima, conform timpurilor ei, si sa incercam sa intelegem si sa ne adaptam lor. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu