De cele mai multe ori, dupa ce se face evaluare initiala a copilului cu autism, auzim de depistarea unor diagnostice de felul: dispraxie, dislexie, disgrafie si discalculie. Dupa stabilirea tuturor acestor deficiente, parintii "alearga" pe internet sa vada despre ce e vorba si sa gaseasca solutii pentru rezolvare. Nu am cunostinta daca specialistii explica parintilor urmatorul fapt: aceste deficiente studiate pe copiii tipici nu sunt tot una cu ceea ce pare ca au copiii cu autism. Sa ma explic. Sa presupunem ca in urma evaluarii initiale desfasurate simultan la doi copii, unul tipic si unul cu autism, se descopera la ambii Dispraxia (afectiune cu care se confrunta multi copii, al caror ritm de coordonare a activitatilor motrice este sensibil incetinit, acest lucru afectandu-le si randamentul scolar). Pe scurt, ambii au deficiente psihomotorii. Sa presupunem ca ambii au acelasi nivel al de dezvoltare psihomotorie si aceeasi varsta. Se impune abordarea unor programe terapeutice care sa repare aceste deficiente. Tendinta (gresita) este de a aplica acelasi program. De ce este gresit? Din cauza ca deficientele copilului tipic au o alte cauze decat cele ale copilului cu autism. Copilul tipic, nu are tulburari de proprioceptie, nu are tulburari de schema corporala si nu are tot ce deriva din acestea. Mai mult, copilul tipic are capacitatea de a intelege imediat si instinctiv ceea ce i se explica, chiar daca nu are capacitatea de a pune in practica imediat si cu imdemanare cele cerute. La dansul, mecanismele de gandire (motrica si cognitiva) functioneaza. Este evident ca recuperarea lui va fi una mai rapida. La copilul cu autism lucrurile merg mai incet si trebuiesc incepute dintr-un alt punct si cu o ALTA ABORDARE. Ceea ce vreau sa spun este ca, toate deficientele enumerate mai sus coincid la ambii copii doar ca si nume. Cauzele DIFERA. Metodele de abordare a recuperarii, in cazul copilului cu autism TREBUIE sa fie specifice afectiunii. Nu poti veni ca si specialist, in autism, sa abordezi oricare din aceste deficiente fara sa faci o delimitare clara, specifica autismului si care sa tina cont de cea mai mare deficienta a acestor copii: neconstientizarea propriei corporalitati (tulburarile de proprioceptie). Sper ca am fost de ajutor si ca am raspuns cat se poate de clar specialistilor si parintilor care mi-au solicitat un punct de vedere.
Multumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu