Orientarea spatio - temporala la persoanele cu T.S.A.

     

 Unul din aspectele importante in recuperarea globala a persoanelor cu T.S.A. este ameliorarea deficientelor in orientarea spatio-temporala. Fiind notiuni abstracte, spatiul si timpul, pot fi construite doar in raport cu proprioceptia. Cu alte cuvinte, atata timp cat nu exista o cunoastere si constientizare a propriei scheme corporale, si a potentialului ei de miscare, nu putem vorbi despre o orientare spatio-temporala eficienta. Astfel, programul global de recuperare trebuie sa includa recuperarea psihomotorie, iar aceasta trebuie sa fie una structurata si orientata, in special, in directia recuperarii deficientelor de schema corporala. Ignorarea unei abordari de acest fel, poate priva persoana cu T.S.A. de obtinerea unor rezultate eficiente in directia dobandirii autonomiei psihomotorii.

                         Sportul, asa cum stim cu totii, poate fi practicat in trei moduri:
                 
                                                            - pentru performanta
                                                            - pentru destindere
                                                            - pentru recuperare

            Pentru persoanele cu T.S.A. indiferent de varsta pe care o au, este indicata abordarea variantei de recuperare, si mai putin a celei de destindere.  Adica, toate activitatile fizice pe care le fac, trebuie sa aiba un scop (de ex. paseste peste obstacole, pana in pct x, unde trebuie sa muti obiectul y din pct A in pct B). Astfel de activitati simple, cu caracter repetitiv, vor structura mintea persoanei cu T.S.A. O vor ajuta sa se raporteze functie de spatiu si timp, si vor duce la optimizarea gradului de autonomie motrica personala. Sarcinile din exercitiile de orientare trebuie sa fie facute, la inceput, doar pe o axa. Este contraindicata, in faza initiala, abordarea exercitiilor pe mai multe axe si planuri de actiune, oricat de simple ar fi acestea.

           Terapia 3C (Constientizare, Coordonare, Concentrare), are o abordare structurata a acestor aspecte, si vizeaza dobandirea autonomiei psihomotorii, ca rezultat al optimizarii gandirii motrice si al dezvoltarii inteligentei motrice.