Sa presupunem ca statul chiar ar finanta asociatiile si ar oferi terapie gratuita copiilor cu autism. Gestul este laudabil si sper sa fie si realizat.
Va propun sa analizam putin.
Ce urmeaza sa finanteze, de fapt, statul? Stie "statul" ca procentul de recuperare si integrare a adolescentilor si adultilor cu autism/ultimii 10 ani este de 0,05%? Stie "statul" ca acesti adolescenti si adulti au fost "lucrati" de cei care sunt "cei mai mari specialisti" acum? Stie "statul" ca ultimul studiu comandat de guvernul tarii din care vine "the only one" a demonstrat si declarat ca ineficienta acea abordare? Desigur, veti veni cu replica "la al meu a functionat".
La fel ca la ultimul workshop, va intreb: v-ati imaginat vreo clipa cum ar fi fost daca copiii dvs ar fi beneficiat mai intai de dezvoltare emotionala, echilibrare senzoriala si dezvoltare neuro-psihomotorie, la acelasi numar de ore de care au "beneficiat" de "the only one"?
V-ATI IMAGINAT?
Daca statul CHIAR va finanta terapiilor aplicate copiilor cu autism, dar nu va face o analiza pertinenta, pe rezultate, nimic nu se va schimba. Poate doar in buzunarul parintilor si terapeutilor. Dar in autism este despre COPII si despre recuperarea lor. Oricati bani le-ar ramane in buzunare parintilor, daca copiii nu vor fi recuperati...
Intelegeti?
Multumesc.
