Orientarea temporala la persoanele cu T.S.A.

Unul din obiectivele recuperarii globale ale persoanelor cu T.S.A., este structurarea si optimizarea abilitatilor de orientare temporala. In termeni mai liberi aceasta ar insemna capacitatea de a percepe timpul si insusirea notiunilor elementare ale acestei abilitati. In T3C, una dintre metodele folosite pentru ameliorarea acestor deficiente este asezatul mainilor pe masa, intre fazele exercitiului, atunci cand se lucreaza optimizarea coordonarilor in acest fel.

Una din intrebarile cele mai des intalnite a fost, " De ce trebuie sa asezam mainile pe masa dupa fiecare miscare?".

Efectuarea exercitiilor cu pozitionarea mainilor pe masa, are rolul de a forma si structura orientarea temporala a persoanei cu autism. Astfel, ea va reusi sa perceapa, si mai apoi sa inteleaga, fazele exercitiilor si isi va insusi o disciplina de gandire care-i va permite sa structureze temporal toate celelalte activitati cotidiene.

Abordarea acestei maniere de lucru, va ajuta copilul cu T.S.A. sa identifice inceputul si sfarsitul unui exercitiu, si mai apoi si elementele intermediare ale acestuia.

Pe parcursul procesului de recuperare acesta va identifica exercitiile care au o durata de executie mai scurta in raport cu cele care au o durata de executie mai lunga. Toate aceste achizitii le va proiecta in activitatile cotidiene, si astfel va reusi sa perceapa faptul ca anumite activitati le poate termina mai repede, in raport cu altele care necesita o durata de timp mai mare.

Aceasta este modalitatea prin care Terapia 3C, abordeaza recuperarea deficientelor de orientare temporala, in faza initiala.

Orientarea spatio - temporala la persoanele cu T.S.A.

     

 Unul din aspectele importante in recuperarea globala a persoanelor cu T.S.A. este ameliorarea deficientelor in orientarea spatio-temporala. Fiind notiuni abstracte, spatiul si timpul, pot fi construite doar in raport cu proprioceptia. Cu alte cuvinte, atata timp cat nu exista o cunoastere si constientizare a propriei scheme corporale, si a potentialului ei de miscare, nu putem vorbi despre o orientare spatio-temporala eficienta. Astfel, programul global de recuperare trebuie sa includa recuperarea psihomotorie, iar aceasta trebuie sa fie una structurata si orientata, in special, in directia recuperarii deficientelor de schema corporala. Ignorarea unei abordari de acest fel, poate priva persoana cu T.S.A. de obtinerea unor rezultate eficiente in directia dobandirii autonomiei psihomotorii.

                         Sportul, asa cum stim cu totii, poate fi practicat in trei moduri:
                 
                                                            - pentru performanta
                                                            - pentru destindere
                                                            - pentru recuperare

            Pentru persoanele cu T.S.A. indiferent de varsta pe care o au, este indicata abordarea variantei de recuperare, si mai putin a celei de destindere.  Adica, toate activitatile fizice pe care le fac, trebuie sa aiba un scop (de ex. paseste peste obstacole, pana in pct x, unde trebuie sa muti obiectul y din pct A in pct B). Astfel de activitati simple, cu caracter repetitiv, vor structura mintea persoanei cu T.S.A. O vor ajuta sa se raporteze functie de spatiu si timp, si vor duce la optimizarea gradului de autonomie motrica personala. Sarcinile din exercitiile de orientare trebuie sa fie facute, la inceput, doar pe o axa. Este contraindicata, in faza initiala, abordarea exercitiilor pe mai multe axe si planuri de actiune, oricat de simple ar fi acestea.

           Terapia 3C (Constientizare, Coordonare, Concentrare), are o abordare structurata a acestor aspecte, si vizeaza dobandirea autonomiei psihomotorii, ca rezultat al optimizarii gandirii motrice si al dezvoltarii inteligentei motrice.

Structurarea procesului de recuperare psihomotorie la persoanele cu T.S.A. - Deprinderile motrice

         Pentru obtinerea unor rezultate pe termen lung, procesul de recuperare psihomotorie, al persoanelor cu T.S.A, trebuie sa aiba un  parcurs structurat. Construirea gandirii motrice si dezvoltarea inteligentei motrice ca urmare a procesului de rescriere, sau optimizare, a coordonarilor de baza , vor avea ca si rezultat dobandirea unui comportament psihomotor autonom si, in foarte mare masura, adaptativ. Procesul de invatare al deprinderilor motrice cunoaste, la persoanele cu T.S.A, un parcurs oarecum similar cu cel al persoanelor tipice. Particularitatea consta in faptul ca, la persoanlele cu T.S.A, procesul de invatare incepe cu optimizarea capacitatii de cunoastere si constientizare a propriei corporalitati. Cu ajutorul exercitiilor din gimnastica de baza, si a celor de coordonare din Terapia 3C, persoana cu T.S.A. va optimiza aspecte importante din tabloul global al autonomiei de miscare. 

     Urmarea unui proces de recuperare nestructurat, in directia psihomotorie, poate aduce rezultate in directia ameliorarii deficientelor de coordonare si constientizare, dar nu vor structura si orienta corect gandirea motrica, si nu vor avea ca si rezultat dobandirea unei autonomii de miscare eficienta.

In cartea "Psihologia si activitatile motrice", Isabela Lozinca si Vasile Marcu puncteaza cateva din etapele ce trebuiesc parcurse in invatarea deprinderilor motrice.

   "Deprinderile motrice în progresul realizat din cadrul învăţării, parcurg anumite etape caracteristice. Se pot distinge:

1.    Etape fiziologice:

·     Etapa mişcărilor inutile şi a lipsei de coordonare, datorită iradierii largi a proceselor nervoase pe cortex

·    Etapa mişcărilor încordate, realizându-se o anumită diferenţiere în sistemul nervos

· Etapa execuţiei corecte, pe scoarţă producându-se concentrarea proceselor nervoase

·   Etapa însuşirii detaliate a mişcării, a formării stereotipului dinamic pe baza sistematizării proceselor de excitaţie şi inhibiţie. Apare posibilitatea conducerii deprinderii pe baza celui de-al doilea sistem de semnalizare.

2.   Etapele psihologice:

·  Etapa însuşirii preliminare, când se formează reprezentarea actului

motric

· Etapa însuşirii precizate, prin legarea şi unificarea acţiunilor parţiale

· Etapa consolidării şi perfecţionării deprinderilor, pe baza diferenţierii fine a proceselor cerebrale, a precizării relaţiilor lor

          Se descriu şi alte etape psihologice ale formării deprinderilor motrice:

·          Etapa cognitivă, de familiarizare cu sarcina

·   Etapa de organizare, când pe baza feed-back-ului deprinderea devine stabilă

·          Etapa perfecţionării şi a automatizării."

Importanta recuperarii psihomotorii la persoanele cu T.S.A.

"De ce avem nevoie de recuperare psihomotorie in procesul global de recuperare al persoanelor cu T.S.A.?"

  "Pentru ce-i trebuie sport atata timp cat el nu stie sa vorbeasca?"

Sunt cele  mai des intalnite intrebari, din partea adultilor implicati in procesul de recuperare a copiilor cu autism.

Recuperarea psihomotorie este cea care face conexiunea intre minte si actiunile motrice intreprinse de corp. Se stie faptul ca persoanele cu T.S,A. nu au achizitii in mod firesc, pe nici una din arii, asa cum au persoanele tipice. Inclusiv pe partea psihomotorie aceste achizitii trebuiesc stimulate si optimizate constant, pana ajung la stadiul de automatisme. Si acesta nu este punctul final al recuperarii. Dupa achizitionarea automatismelor psihomotorii, trebuie construit comportamentul psihomotor autonom si adaptativ. Aceasta fiind faza in care construirea gandirii motrice si a inteligentei motrice are un rol important.

Deci, nu e indicat sa ne amagim cu ganduri de genul "o sa creasca si o sa faca". NU, daca nu sunt ajutate sa aiba achizitii in directia psihomotorie, persoanele cu T.S.A. nu le vor avea. Mai ales cele care sunt incadrate cu un deficit mediu sau pronuntat in aceasta directie. In concluzie, recuperarea psihomotorie trebuie abordata imediat ce este pronuntat diagnosticul.

Terapia 3C foloseste in exclusivitate exercitii de coordonare menite sa construiasca si sa optimizeze constant bagajul psihomotor. Optimizarea constanta a coordonarilor, construirea simultana a gandirii motrice si a automatismelor psihomotorii, dobandirea capacitatii de planificare a actiunilor si activitatilor motrice, sunt cateva din obiectivele majore ale recuperarii psihomotorii cu T3C. In urma realizarii acestora, inteligenta motrica si comportamentul psihomotor autonom si adaptativ vin sa intregeasca tabloul procesului de recuperare si sa inlesneasca integrarea persoanei cu T.S.A. intr-un context social.

Din punctul meu de vedere, antrenamentele sau activitatile care implica un angajament fizic moderat sau accentuat, trebuiesc evitate in prima faza a recuperarii. Disconfortul fizic se instaleaza destul de rapid, si persoana cu T.S.A. rareori reuseste sa gestioneze aceasta situatie. Rezultatul acestui tip de abordare a recuperarii poate duce la refuzul de a executa sarcinile respective, copilul afisand un comportament anxios, in care stereotipiile se manifesta cel mai adesea.

Deci, e important ca persoana cu autism sa vorbeasca, dar e foarte important ca ea sa constientizeze cu ce vorbeste, si sa raporteze tot ce vorbeste la propria persoana. Mai mult de atat, este foarte important ca, in cazul actiunilor sau activitatilor motrice despre care vorbeste, sa poata efectua independent aceste actiuni. Oricat am citi si vorbi despre un sport, oricare ar fi el, momentul adevarului este atunci cand trebuie sa punem in practica cunostintele acumulate.

Iata doar cateva aspecte care releva importanta recuperarii psihomotorii in procesul global de recuperare al persoanelor cu T.S.A.

Cand trebuie sa abordam recuperarea psihomotorie la persoanele cu T.S.A.?

           

    In procesul global de recuperare a persoanelor cu T.S.A. se disting doua directii majore: recuperarea cognitiv-comportamentala, si recuperarea psihomotorie. Nici una dine cele doua nu se poate substitui celeilalte. Ele trebuie abordate simultan.

       Desi  impresia generala este ca pe masura ce  cresc, copiii cu T.S.A. vor avea, in mod natural,  si achizitii in aceste doua directii, lucrurile nu stau deloc asa. In lipsa stimularii cognitiv- comportamentale si a celei psihomotorii, copiii cu T.S.A. stagneaza sau intra in regres.

In directia recuperarii psihomotorii, deseori ne putem insela asupra starii de fapt a copilului. Si asta fiindca, de obicei, ei alearga, merg, urca scari. Asta duce in eroare adultii, dar nu si pe specialistii care in urma evaluarilor psihomotoriii trebuie sa determine gradul de constientizare a actiunilor sau activitatilor motrice initiate de copil. Nu de putine ori am fost abordat la workshop-uri de catre parinti care au spus ca au venit doar sa vada despre ce e vorba, fiindca copii lor nu au probleme in zona psihomotricitatii. Va pot spune ca dupa 15 min de la inceperea sedintei de terapie erau total schimbati si socati. Nu intelegeau cum copilul lor care alerga (e drept ca fara directie), care se catara in toti copacii, etc. nu reuseau sa ridice in mod constient piciorul pentru a depasi un obstacol. Nu intelegeau cum e posibil sa nu vada popicele si sa le ocoleasca, si alte multe asemenea. In postarea anterioara am incercat sa va explic care e diferenta intre a face miscare si a te recupera prin sport. Recuperarea prin metode sportive adaptate presupune mult mai mult decat o simpla destindere. Presupune disciplinarea actiunilor motrice, intelegerea acestora, dezvoltarea gandirii motrice si a inteligentei motrice, etc.

Mai jos voi prezenta cateva repere din capacitatile motrice pe care ar trebui copiii sa la aiba la varsta prescolara. Mai precizez ca acestea trebuie sa fie executate in mod constient si voluntar, si la cerere. Daca descoperiti ca copilul dumneavoastra cu T.S.A. are unele dificultati vis-a-vis de cele prezentate mai jos, nu intarziati momentul abordarii recuperarii psihomotorii. :)

Capacitatile motorii ale prescolarului la fiecare varsta

3 ani

• alearga incet si se poate opri brusc;
• pedaleaza tricicleta;
• face sarituri mici;
• urca si coboara scari (alternand picioarele);
• arunca mingea cu o mana;
• poate prinde o minge cu ambele maini (intinse);
• isi poate face avant din picioare cand este in leagan.

4 ani

• alearga repejor;
• sare destul de bine de pe diverse lucruri sau dintr-un picior intr-altul;
• poate sari intr-un picior (face un hop inainte pe un picior);
• poarte sa-si tina echilibrul pe un picior mai mult de 5 secunde;
• prinde o minge aruncata de la 5 m; indoaie, ridica si intinde bratele pentru a o prinde;
• sare coarda.

5 ani

• poate sa mearga cu spatele mentinandu-si echilibrul;
• merge merge pe calcaie sau pe varfuri fara a-si pierde echilibrul;
• poate sa isi tina echilibrul pe un picior, alternand cu usurinta picioarele (cu ochii inchisi sau deschisi);
• prinde o minge mai mult cu palmele decat cu bratele;
• sare coarda;
• poate sari (in coborare) mai multe trepte;
• poate invata sa mearga cu rolele;
• poate invata sa mearga cu bicicleta cu 2 roti.

6 ani

• poate arunca si poate prinde cu succes o minge cu ambele palme;
• poate dansa adecvat ritmului melodic;
• poate face salturi;
• poate merge la galop;
• poate inota bine;
• poate pedala o bicicleta in conditii de siguranta.

Aptitudini motorii fine la prescolari

3 ani

• face gramezi/turnuri de 9 sau 10 cuburi;
• se poate dezbraca singur (dar inca are nevoie de ajutor la imbracat);
• se poate hrani singurel cu lingurita (fara cutit sau furculita);
• poate copia un cerc sau o cruce;
• poate dezlega puzzle-uri care au piese mari si putine;
• poate manevra foarfece cu varf bont;
• poate turna lichid dintr-un recipient (cu devarsari);
• poate insirui margele mari pe o ata;
• se poate spala pe dinti (inca avand nevoie de ajutor).

4 ani

• se poate imbraca si dezbraca singur (fara a lega sireturi, sau a inchide fermoare);
• se poate spala pe dinti fara ajutor;
• poate desena cateva forme simple atunci cand ii ceri (fara a-i arata imaginea);
• poate face constructii verticale sua orizontael folosind cuburi;
• poate impacheta un servetel in triunghi sau in dreptunghi.

5 ani

• isi poate lega singur sireturile;
• poate scrie cateva litere sau numere sau isi poate scrie prenumele;
• poate desena un triunghi;
• poate manipula cateva unelte (surubelnita, ciocanel etc.);
• poate face constructii mai complexe din cuburi;
• poate indoi hartia pe diagonala;
• poate insirui margele pe sfoara;
• poate manca cu furculita.

6 ani

• se descurca cu inchiderea nasturilor, a fermoarelor si a altor inchizatori;
• poate taia cu cutitul alimente fragile in bucati mari;
• poate copia cu usurinta forme complexe, litere si numere;
• isi poate scrie intregul nume;
• da cu matura;
• sterge praful;
• isi face patul singur.
• Sursa tabelului : http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/dezvoltare/Abilitatile-motorii-ale-prescolarului-a121.html#3_ani

Repere in recuperarea psihomotorie, cu T3C, a persoanelor cu T.S.A.

"Mens sana in corpore sano" spune dictonul latin.

      Minte sanatoasa, corp sanatos... Stim cu totii asta. Stiind ca "miscarea" face bine, iesi cu persoana cu T.S.A. in parc  sau pe un teren de sport. Il lasi sa alerge de colo colo bucurandu-te ca "se mai misca si el putin". Daca este mai putin afectat, incerci sa-l introduci intr-un grup, sa participe la un joc cu alti copii. Cu toate acestea, el nu reuseste sa tina ritmul... Timpii de raspuns sunt sensibil mai mari decat ai celorlalti participanti la joc, precizia in executarea sarcinilor de joc este la un nivel foarte scazut, si de fiecare data este necesar sa i se reaminteasca care sunt regulile jocului. Majoritatea adultilor inteleg ca asta este maximum ce se poate obtine intr-o activitate motrica, de la o persoana cu T.S.A. Dupa asa o zi, merg acasa cu gandul ca cel mic a facut sport si ca asta inseamna "miscarea" pentru o persoana cu T.S.A.

  Lucrurile, insa, nu stau asa, si nu trebuie sa ramana asa. Situatiile mentionate mai sus au o cauza.

 Toate acestea se intampla din cauza ca mintea nu stie ca are un corp, si nu reuseste sa-l controleze eficient.

      Prin metode sportive adaptate, cum e Terapia 3C, "sportul" sau "miscarea", asa cum ne place sa spunem, poate capata o alta conotatie. Printr-o abordare structurata a procesului de recuperare psihomotorie, copilul (re)dobandeste automatismele de baza, dezvolta gandirea motrica, si construieste un comportament psihomotor autonom si adaptativ. Tot cu ajutorul unui program structurat el poate ajunge sa-si dezvolte si inteligenta motrica, gasind solutii inedite si eficiente situatiilor cotidiene. Largirea campului vizual aduce cu sine capacitatea de a initia si planifica actiuni si activitati motrice in spatii largi. Capacitatea de orientare se imbunatateste semnificativ, iar precizia si timpii de executie cunosc optimizari importante. Increderea in propriul potential psihomotor, si capacitatea de a-l constientiza, sunt alte cateva "efecte" ale aplicarii unui program de recuperare psihomotorie structurat si adaptat nevoilor persoanelor cu T.S.A.

      Am enumerat mai sus doar cateva repere in ceea ce trebuie sa insemne recuprarea psihomotorie a persoanelor cu T.S.A. Este bine sa facem "miscare", dar pentru rezultate ca cele mentionate mai sus e nevoie de abordarea unui program structurat.

Schema corporala - cunoastere si constientizare

                            

             Asa cum am mai amintit, in postarile anterioare, primul lucru pe care l-am sesizat atunci cand am intalnit copiii cu TSA, a fost ca nu sunt constienti de propria corporalitate. Necunoasterea schemei corporale, si implicit neconstientizarea acesteia, situeaza persoana cu TSA in imposibilitatea de a percepe complet contextul in care se alfa. O imagine fragmentata a sinelui nu poate oferi o imagine completa a exteriorului. Persoana cu TSA nu se poate raporta in intregime contextului si nu-l poate raporta pe acesta siesi, asa cum o fac persoanele tipice. La toate workshop-urile mentionez faptul ca persoana cu TSA, nu se poate plictisi, nu poate avea un comportament opozant constient, si nu " poate dar nu vrea". Pentru a face cele mentionate anterior, ar trebuie sa fie constienta de propria corporalitate, sa aiba mecanisme de gandire care sa-i permita planificarea si alegerea  raspunsului adecvat unor situatii. Ar mai trebui, de asemenea, sa fie constienta de prezenta celorlalti si sa poata interpreta corect atitudinile lor.  

           Cunoasterea segmentelor corpului, a anumitor pozitii ale corpului si a potentialului motric al acestora este primul pas in procesul de recuperare.

           Fara o cunoastere totala a scheme corporale, nu putem avea rezultate satisfacatoare in terapiile aplicate. 

           Un nivel optim de  cunoastere si constientizare a schemei corporale, inlesneste si eficientizeaza procesul de recuperare globala. 

           Recuperarea psihomotorie a persoanelor cu TSA trebuie sa inceapa cu procesul de cunoastere-constientizare a propriei scheme corporale si a potentialului motric al acesteia. Fara o imagine completa  a acesteia persoana cu TSA, este incapabila să conceapă un plan motric prin care să coordoneze voluntar și conștient propriul corp, si nu reușeste să înțeleagă și să asimileze sarcinile/cerințele exercițiului . Imaginea fragmentata a sinelui, duce la o percepere fragmentata a contextului si la mecanisme de gandire discontinue.

           Astfel, in sedinta de terapie este recomandata alocarea unui timp pentru (re)cunoasterea-(re)constientizarea propriei scheme corporale.